Motel - Klausenburg Publishing Blog

miercuri, 27 iunie 2018

Motel

Îți amintești de pasărea naufragiată în mlaștină cu fantasme și mirosuri degradante și cu privirea incitantă de manechin? În locul valului ajuns la țărm, ceața ce inundă firele revelației, albastrul elicelor din picăturile expirației, sferele înalte ale clipirilor. În fiecare lună au poftă pentru locuitele corpuri, în funcție de geometria petalelor, aşadar, atingerea amorfă în rotația terifiantă din asfixiere. (Între timp, îmi place să văd de aici, pânzele de păianjen ale supraaglomerării politicii și politicienilor cu negocierile lor, cât de mare e plata uimirii, a piciorului pătruns în sârma ghimpată, îndârjirea respirației târzii în scintilația norului deghizat? Oare, nu cumva suntem cu toții goi sau muribunzi? Tu, sofist în teorii depășite. Și ce ne spun doctoratele obtuze, labirintul epuizat al măștii? În cele din urmă rămânem cu operațiunile matematice ale licuricilor în limba engleză, înainte de sângerarea spermei: îmbătrânim ca nişte mercenari cu o anumită fascinație pentru nitroglicerină; alții mușcă din momeala crucii la viteza unui jet, fără să observe chiar farsa, aceea care ocupă statusuri privilegiate.) La toate acestea se adaugă lipsa de claritate a cerului din interiorul acestor patru pereți, unde încercăm următorul orgasm: dar ne lipsește oxigenul porilor, pentru oscilația voluptoasă a trapezului. Cu tot acest spectacol, suntem plini de foame, mergem de la un colț la altul, așa cum ne este obiceiul.

Semnatura Andre Cruchaga-page-001 , Barataria, 06.VIII.2012
Semnatura Ioana-page-001 , traducerea, 27.06.2018, Klausenburg
Foto: Internet


Motel

¿Te acuerdas del pajarillo náufrago en el pantano con fantasmas y olores degradados y las miradas excitantes del maniquí? En vez de la ola sobre el litoral, el vaho cunde las hebras de la revelación, azul de hélices en las gotas de la exhalación, altas esferas alrededor del parpadeo. Todos los meses tienen lujuria de cuerpos habitados acordes a la geometría de los pétalos, ahí, el tacto amorfo en la rotación despavorida de la asfixia. (Entre tanto, me gusta ver desde aquí, las telarañas del hacinamiento de la política y los políticos con sus negociaciones, cuánto vale el pago del asombro, la metida de patas en las alambradas, el empecinamiento de la respiración tardía en el centelleo de la nube disfrazada? Acaso, ¿todos estamos desnudos o moribundos? Vos, sofista de teorías en desuso. ¿Qué nos dicen los doctorados obtusos, el exhausto laberinto de la máscara? Al final que nos queda de las operaciones matemáticas, de la luciérnaga en las ingles, del sangrado previo a la esperma: envejecemos como viles mercenarios con cierta fascinación por la nitroglicerina; otros muerden el anzuelo de la cruz a la velocidad de un Jet, sin siquiera darse cuenta de la farsa, esa que ocupa los lugares privilegiados del Estado.) A todo esto añadimos, la poca claridad del cielo que hay dentro de estas cuatro paredes, donde intentamos el próximo orgasmo: pero nos falta el oxígeno de los poros, para el vaivén voluptuoso del trapecio. Con todo este espectáculo, nos llenamos de hambre, andamos de una esquina a otra, como es la costumbre.

© André Cruchaga, Barataria, 06.VIII.2012

© André Cruchaga și Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate