Cântec de leagăn (Arrullo) - Klausenburg Publishing Blog

marți, 19 iunie 2018

Cântec de leagăn (Arrullo)

În urletul felinarului, frunzele se înroşesc ca un prundiș lins de furtuna salivei. (Acum, înconjurat de oglinzi, îmi neagă visele și slăbiciunea mea de-a înțelege prisma sfârcurilor tale, ecourile vinovate ale absurdului, clarobscurul, unde este împușcată dantela frunzelor.)

Mirosul corpului tău mă face mereu paranoic, până în punctul de-a pierde echilibrul anatomiei: această asemănare cu lacrimile întunericului construit într-o sticlă de droguri.

La capătul bărcilor, îmi rămâne doar ombilicul, ca o floarea-soarelui în flăcările infinitului.

Din Poemele neîncrederii, 2018.

Semnatura Andre Cruchaga-page-001
Semnatura Ioana-page-001traducerea, 19.06.2018, Klausenburg
Imagine: Pinterest


ARRULLO

En la linterna del aullido, las hojas sonrojan como un guijarro lamido por la tempestad de la saliva. (Ahora rodeado de espejos me niegan los sueños y esa debilidad mía de asir el prisma de tus pezones, los ecos culpables del absurdo, el claroscuro donde se balacean los encajes del follaje.)

El olor de tu cuerpo siempre me provoca paranoias, al punto de perder el equilibrio de la anatomía: ese parecido al llanto de las oscuridades construidas en un frasco de fármacos.

Al final de los barcos, sólo me queda el ombligo como girasol en llamas del infinito.

De Poemas del descreimiento, 2018.

Semnatura Andre Cruchaga-page-001
Imagen Pinterest