Mirodenii - Klausenburg Publishing Blog

sâmbătă, 14 ianuarie 2017

Mirodenii

Mӑ gândesc la naşterea mea pӑmânteanӑ
şi mai apoi la ciotul acela de lemn pe care nu l-a dorit nimeni
şi cӑuia hӑrӑzit i-a fost  sӑ mӑ  însoţeascӑ o vreme în lume
scriind pe el doar o parte din ceea  ce am fost atunci.
Dumnezeu o fi gândit sӑ nu mӑ piardӑ şi eu sӑ nu-l pierd
şi de bunӑ seamӑ, de aceea a rânduit pentru mine
câte un certificat de naştere pentru fiecare orizont
şi încӑ unul pentru suflet.
***

Despre poveştile mele de dragoste
ştiam încӑ dinainte de-a mӑ naşte.
Te-ai îndrӑgosti de ele
dacӑ le-ai cunoaşte,
Nu mi-am pӑrӑsit niciun iubit, niciun amant,
niciun pӑrinte, niciun frate.
Cei care în joacӑ mӑ duşmӑnesc
pentru sfaturi, doar pentru sfaturi,
mӑ mai iubesc.
***
Despre oftat aş putea sӑ-ţi plâng nişte ani,
aş mai putea aşeza semeţ
încӑ un rid în colţul ochiului
şi acolo sӑ lenevesc foarte solemnӑ
privind la maturitatea tinereţii mele
pânӑ când mi-a trece durerea de gleznӑ.
***
Spatele meu este drept şi umerii câteodatӑ ridicaţi
atunci când vârfurile îmi înalţӑ mâinile
mereu cӑtre un alt cer
de unde sӑ-i mai rӑscolesc vreunui mucenic în desagӑ.
Trenurile, gӑrile, mӑ îngeresc şi mai sper
Sӑ mai miroase şinele a scorţişoarӑ.
***
© Ioana Haitchi, 14.01.2017, Klausenburg
Foto: Danny McBride
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate