Mierea de pe muntele tău - Klausenburg Publishing Blog

sâmbătă, 28 ianuarie 2017

Mierea de pe muntele tău

  Lui Dan Ştefan (28.03.1957 – 28.01.2016)

  Doar zile ce spală omătul de anul trecut
  sunt ca amintirea dintr-un sfârşit de ianuarie
  când în preadulcele său,
  nici umbră n-a mai rămas, nici povară,
  doar îmbrăţişările tale ce-şi mai plimbă albul
  pe degetele unui hău;
  n-am amintiri,
  le-ai luat să îţi faci din ele o scară
  şi de acolo să-mi plângi
  cu mierea de pe muntele tău.

  Albastre, prea albastre privirile
  ţi le adulmecam de departe
  când îmi întindeau văile
  mijindu-le şi ascuţindu-le dintr-odată,
  Mereu îmi încălzeai mâinile reci,
  în oraşul acela unde
  zăpada nu se topeşte niciodată.

  Şi acum mai avem veghetori
  care ne-au judecat dimineţile
  îmbrăţişate pe la subsiori,
  Mi-e dor,
  mi-e tare dor de strânsura mâinilor tale,
  care în zilele scurte
  îmi spuneau poveşti de amor,
  de tine omule, de tine să îmi cânţi
  în cămăruţa aceea plină cu violete
  din anotimpurile viorilor.

  Doar zile ce spală omătul de anul trecut
  sunt ca amintirea dintr-un sfârşit de ianuarie,
  când îmbrăţişările tale îşi mai plimbă albul
  pe degetele unui hău
  ce-mi plânge toată mierea
  de pe muntele tău.

  © Ioana HAITCHI, 03.10.2016, Klausenburg

 Foto: Josh Adamski
 © Ioana HAITCHI -Copyright – Toate drepturile rezervate