Singurul loc - Klausenburg Publishing Blog

miercuri, 14 decembrie 2016

Singurul loc

Singurul loc prin care pot intra în mine
e un sӑrut strecurat pe sub uşile cerului,
când larma zorilor se face mai finӑ
ca nisipul Saharei şi mult prea toridӑ
atunci când apucӑ a se risipi
într-o cununӑ de aripi.
***
Tot ce mi-am lӑsat a fost sufletul cu gândurile lui,
nestӑvilite dorinţe de-a se privi înlӑuntru
şi un grӑunte de teamӑ cât mila sacrificatului.
Ȋncӑ se mai aude, în ecou se aude
iarba din faţa paşilor mei, ce a rӑmas
şi mereu traseazӑ anotimpuri crude.
***

Cu gândurile tale, cu ele vorbeam,
nestӑvilite dorinţe
de-a mӑ privi înlӑuntru
şi prin douӑ boabe cât douӑ seminţe
ce-mi sprijinӑ acum cuvântul,
e singurul loc prin care
mai putem intra în noi
desculţi şi curaţi
atingând şi deopotrivӑ strivind
omӑtul ce s-a aşezat
mai senin ca un colind
ce sӑrutӑ pӑmântul.
***
Singurul loc prin care mai putem intra
E  zborul din prima duminicӑ,
Un Leru-i ler, tӑcutӑ stea
Ce aripa cuminecӑ.
***
Din vol. “Zborul de duminicӑ
***
© Ioana Haitchi, 14.12.2016, Klausenburg
Foto: Frank Wendel
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate