Singurul loc - Klausenburg Publishing Blog

miercuri, 14 decembrie 2016

Singurul loc

  Singurul loc prin care pot intra în mine
  e un sӑrut strecurat pe sub uşile cerului,
  când larma zorilor se face mai finӑ
  ca nisipul Saharei şi mult prea toridӑ
  atunci când apucӑ a se risipi
  într-o cununӑ de aripi.
 
  Tot ce mi-am lӑsat a fost sufletul cu gândurile lui,
  nestӑvilite dorinţe de-a se privi înlӑuntru
  şi un grӑunte de teamӑ cât mila sacrificatului.
  Ȋncӑ se mai aude, în ecou se aude
  iarba din faţa paşilor mei, ce a rӑmas
  şi mereu traseazӑ anotimpuri crude.
  


  Cu gândurile tale, cu ele vorbeam,
  nestӑvilite dorinţe
  de-a mӑ privi înlӑuntru
  şi prin douӑ boabe cât douӑ seminţe
  ce-mi sprijinӑ acum cuvântul,
  e singurul loc prin care
  mai putem intra în noi
  desculţi şi curaţi
  atingând şi deopotrivӑ strivind
  omӑtul ce s-a aşezat
  mai senin ca un colind
  ce sӑrutӑ pӑmântul.
 
  Singurul loc prin care mai putem intra
  E  zborul din prima duminicӑ,
  Un Leru-i ler, tӑcutӑ stea
  Ce aripa cuminecӑ.
 
  Din cartea de poezie  Zborul de duminicӑ
 
 
  14.12.2016, Klausenburg
  Foto: Frank Wendel
  Copyright – Toate drepturile rezervate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu