Ropotul singurӑtӑţii - Klausenburg Publishing Blog

marți, 20 decembrie 2016

Ropotul singurӑtӑţii

Nucile iarna sunt mai dulci decât halvaua cu sare,
N-ai auzit ropotul singurӑtӑţii din zare?
Şi dacӑ urc peste ape, aş crede cӑ le pӑşesc
doar dacӑ timpul stӑ în loc, cel (ne)pӑmântesc.
Cine sӑ mӑ ia de mânӑ într-o lume de cearӑ
în care statui se pornesc cӑtre foc
sӑ-şi unduie trupul în plugul ce arӑ?
***





Lacuri în povara adâncului uriaş
se preling înspre noaptea urcuşului,
secunde obosite fac paşii mai mici
decât cioclii ucişi,
decât ogaşele timpului,
se preling precum curge zahӑrul din şindrilӑ
roind tot albul de pe-acoperiş.
***
Inima are încӑ toate camerele-acasӑ,
o sӑ iau primul adevӑr de mânӑ,
pe celӑlalt îl las la poarta trufaşӑ,
sӑ stea acolo pânӑ o sӑ-l întreb
de sӑnӑtatea pӑcӑtosului
ori a fostului iubit.
Adevӑrul înlocuieşte orice,
orice ar putea fi de trӑit.
***
Nucile iarna sunt mai dulci decât halvaua cu sare,
N-ai auzit ropotul singurӑtӑtii din zare?
***
Din vol. “Zborul de duminicӑ
***
© Ioana Haitchi, 20.12.2016, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate