Memoria descompunerii - Klausenburg Publishing Blog

joi, 8 decembrie 2016

Memoria descompunerii

Şi la ce mi-ar folosi adevărul rostit
de  gura nepricepută şi trufaşă?
Bătrâneţea neputincioasă mi-ar fi
sau  poate m-ar preface în stană de piatră
din lava-i ocnaşă.
Furnica, harnica furnică are creierul cel mai mic,
trântorul e învrednicit cu această decoraţie.
Sub unele pietre nu există nimic,
nici memorie, nici graţie,
sunt numai bune de aruncat într-un zid.
***
Timpul trece, adevărul se schimbă,
râmele au mâini şi coate,
au uneori chiar şi limbă,
găuresc toate zidurile,
iar minţile oamenilor sunt pline cu pietre.
Ucigaşă e memoria descompunerii,
ucigaşă.
Tu lasă,
lasă piatra acolo unde e
şi râma las-o, îţi poate ucide clipa,
căci păsările, doar păsările
se pot hrăni cu ea,
fără să le frângă aripa.
***
Din vol. “Zborul de duminicӑ
***
© Ioana Haitchi, 23.09.2016, Klausenburg
Foto: Ioana Haitchi
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate