Peste ceruri - Klausenburg Publishing Blog

joi, 18 august 2016

Peste ceruri

Peste ceruri, timpul s-a strecurat fără timp,
Nisipul s-a făcut piatră şi nu mai încape în clepsidre,
Zeii au orbit şi adorm în Olimp,
Iar bolovanul  se rostogoleşte de-a valma peste zile.
Ia aer în piept şi loveşte din plin,
Când ne are înscrise în cercuri, inimile.

Peste ceruri,  timpul a rămas fără iertări,
Mâinile nu mai cunosc semnul  unit al milei,
Zeii au orbit şi în scări peste scări
Înghesuie deşertul peste cocoaşa cămilei.
Iau vântul în piept să poată lovi din plin
Infinitul stingher ce zgâlţâie din Arca lui Noe, toate inimile.

Peste ceruri, zidurile înalţă tot mai multe pietre,
Strecoară în ele stele orfane şi oarbe,
Zeii îşi măsoară timpul cu ceasornice bete,
Luminate de aerul ce le absoarbe.
Umflă pânzele şi cu plete în plete,
Cuprind iertarea până o soarbe.

Peste ceruri, timpul s-a strecutat fără timp,
Femeile-ruguri sunt zeiţe-Olimp.

© Ioana Haitchi, 18.08.2016, Klausenburg
Foto: Albena Vatcheva
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate