Dorul de îmbrăţişare - Klausenburg Publishing Blog

marți, 30 august 2016

Dorul de îmbrăţişare

Ţi-aş spune ceva, aşa, ca pentru noi,
să nu ne audă nimeni,
că viaţa trece chiar şi prin moarte,
că nu e om să nu fi ucis ceva,
cu un gând, cu o lacrimă, cu o privire.

În schimb, ucigaşa din mine e leneşă,
ba vrea la soare, ba la umbră, ba în braţe,
de toate vrea, de toate.
Odată, demult-demult, m-am uitat la piatra
pe care scria numele meu şi am văzut-o,
de prea multe ori am văzut-o.

După ce treci, nu mai poţi face nimic,
te uiţi înţepenit şi-ţi lasă gura apă
după un pepene galben.

Doare cel mai tare
dorul de îmbrăţisare,
dorul acela te mai ucide încă o dată,
dorul de a fi îndrăgostit, fericit
cu toţi aceia pe care i-ai ucis
şi să-i săruţi îmbrăţişaţi în tine.

Un mister leneş, de toate vrea, de toate.

© Ioana Haitchi, 30.08.2016, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate