Cuantică poetică - Klausenburg Publishing Blog

vineri, 1 aprilie 2016

Cuantică poetică


  Te iau de la matematică, de la cuantica fizică,
  de la ultimul fir de nisip şi spune-mi,
  dacă există ceva, mort sau viu,
  care aici să nu aibă memorie.
  Azi nu vorbim despre Dumnezeu.
  În prima zi a lui april e periculos a fi serios.
  Glume de primăvară, Monşer,
  cu fiecare marte, cu fiecare floare,
  cu fiecare cuantică ce se regrupează la fel,
  cu fiecare Sahară nesătulă de soare.



  Te iau de la ultimul por,
  de la prima picătură de iască,
  de la prima ploaie şi spune-mi,
  dacă există ceva care poate aici trăi
  fără binecuvântare dumnezeiască.
  Despre binecuvântare putem vorbi
  şi despre iubirile uneori prea bezmetice,
  ca despre o cuantică de primăvară
  cuibărită în toate mofturile mele poetice.
  O astenie nevinovată, Monşer,
  cu fiecare păpădie, cu fiecare albină de seară,
  cu fiece cuantică mofturoasă regrupată infinit-efemer
  în hexagoanele misterioase de ceară.

  Te iau de la primele iubiri,
  de la primul măr mâncat pe nerăsuflate,
  de la războiul cu iţa în cruce şi spune-mi,
  dacă există ceva, mort sau viu, care aici să nu aibă păcate.
  Ştiu, în prima zi a  lui april e periculos a fi serios,
  chiar şi de  la nivelul minim al frunzei de anghinarie.
  Azi nu vorbim despre Dumnezeu,
  învârtim doar pe degete cuantica de avarie.
  Doar mofturi poetice, Monşer,
  în fiecare gând, în fiece literă tocmită,
  în fiece şoaptă înghiţită flămând
  de o cuantică poetică îndrăgostită.

 01.04.2016, Klausenburg
 Foto: Ioana Haitchi
 © Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate