Poemul XI (Poema XI) - Klausenburg Publishing Blog

sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Poemul XI (Poema XI)

  Cu fiecare seară singurătatea mă mângâie,
  când întunericul îşi ridică lumina  prin fereastră,
  mă vede umbra şi mă cuprinde
  când mă gândesc la tine, iubito;
  şi dacă în noapte
  sau în zori
  se oglindeşte-n depărtare
  o siluetă feminină ce are graţia ta,
  trebuie că este nostalgia ta deghizată
  ce se joacă în trecuturile mele
  şi întotdeauna în linişte mă însoţeşte;
  de aceea ochii tăi sunt pentru puritatea mea
  precum acea copilă neastâmpărată
  ce-a fost şi mi-a dăruit căldura nudităţii,
  nu ştiu dacă timpul a trecut
  fiindcă-ţi văd chipul  mereu şi aş vrea
  sa-mi fie pentru totdeauna, iubito,
  frumuseţea ta, fericirea
  şi raţiunea mea de a fi.

 © Cesar Curiel
 © Traducerea Ioana Haitchi, 07.11.2015, Klausenburg
 Foto: Internet


 Poema XI

 Cada tarde mi soledad me acaricia
 cuando el crepúsculo asoma su luz por mi ventana,
 me viste de sombra y me abraza
 cuando pienso en ti, vida mía;
 si es por las noches
 o al salir el alba
 se ve en el reflejo de la distante orilla
 una silueta femenina, que tiene tu gracia,
 has de ser tu disfrazada de nostalgia
 la que juega en mis rincones
 y siempre en silencio me acompaña;
 porque tus ojos son para mi pureza
 como la niña aquella traviesa
 que fuiste al darme con desnudez calor,
 no quise pasara el tiempo
 porque ver tu cara por siempre yo quería
 y fuese eternamente, amada mía,
 tu belleza la dicha
 y mi razón de ser.

© Cesar Curiel

© Traducerea Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate