Curajul de a fi - Klausenburg Publishing Blog

luni, 3 august 2015

Curajul de a fi

Ne-am reîntâlnit după 20 de ani. Doi oameni maturi cu imaginea trecutului pe retină, trăind un prezent visat. Ne-au despărțit orgolii, judecăți senile, incapabile de-a înțelege, că forța gândului n-are margini. E atât de bine, chiar şi la 25 de ani, să simți că cineva vine să verifice dacă dormi, dacă nu ai febră, dacă eşti învelit şi să-ți primeşti sărutarea pe frunte. Ai la ce visa în noaptea aceea. Eşti liniştit. Grija nu-i o poveste de adormit copiii şi nici frică. E dragul acela de neînlocuit.

Văd de multe ori filme cu oameni care s-au reîntâlnit după zeci de ani, dar n-am simțit niciun actor, că s-ar fi apropiat de acel sentiment unic al revederii. Atunci eşti în starea de grație, pluteşti. Ai picioare doar să te apropii şi sufletu-i pe dinafară. Te priveşti ca să te vezi cu-adevărat. Nu contează fardul. Atunci eşti acasă cu-ale tale. 

Am trăit momente unice care-mi sunt repere. Cine caută repere, sensuri în exterior, se înşală. Acolo, în suflet e taina şi ca să priveşti şi mai apoi să-l arăți, ai nevoie de curaj. Curajul de a fi.

N-am să încetez a spune:
Poveştile vieţii tale
sunt cele mai faine din lume!


© Johanna Haitchi, 31.07.2014, Klausenburg
Foto by Ioana Haitchi

(articol preluat de pe blogul “Vorbe faine din Ardeal by Ioana Haitchi”)

© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate