Discursuri - Klausenburg Publishing Blog

vineri, 10 iulie 2015

Discursuri

Clopote din glas de oameni ştrengari
ar trebui să dangăne menuete hard-rock,
chiar dacă Făt-Frumos
călărea doar armăsari.

Din obezul jăratec
se hrănea şi Moş Crăciun
şi în fiece ajun
balamucul morganatic
se compensa într-o reţetă  a viitorului postum
contopită într-o gură de Rai,
o veşnicie cu gust de mucegai
în care sărutul
e tot ceea  ce ai.

Stinte Petre, veşnic pivnicer,
te iau la rost,
chiar dacă nu e zi de post,
să-mi spui, ce veşnicie s-a mai inventat,
din care lut
s-a mai născut vreo Evă
ori eşti doar mut
în toate alchimiile din dioceză?

Şed ascuţit într-un cerc, amorţesc,
îmi adun toate asfinţiturile
şi trimit veşniciei telegrame,
şi mor puţin câte puţin
la fiecare inventar ceresc
între activul şi pasivul care se urăsc
când ursitoare au murit de foame.

Soarele e bătrân şi bolnav,
convulsii şi tabieturi îl destramă.
Nedefinit e timpul ori un obez hoinar
îmbrăcat în haine de damă.

Îţi trimit bileţele de amor urban
Nebiciuite de gânduri ascunse
Las cuvintele să se aşeze fără minciună,
Pentru ca niciun profan
Să nu mai taie vreo panglică de inaugurare.
Dar acum e soare, e sublim !
Bună dimineaţa, oameni !
Am venit să ne îndrăgostim !

© Ioana Haitchi – Jeanne Christiane, 23.03.2015, Baden – Baden
Foto: Ioana Haitchi, Florin Constantin Verdeş
Din Vol. “Lacrima I(c)oanei” şi “DiscursURI”
 
(articol preluat de pe blogul “Vorbe faine din Ardeal by Ioana Haitchi”)

© Ioana Haitchi, Florin Constantin Verdeş –Copyright – Toate drepturile rezervate